Preface and Bibliography

Teodor Flonta

English-Romanian Dictionary of Equivalent Proverbs
Dicţionar englez-român de proverbe echivalente

PREFACE TO THE SECOND EDITION

The first edition of this dictionary, published in 1992 by Teopa, Bucharest, has been long out of print. Soon after its publication a new ortographic reform was introduced replacing the previous one imposed by the communist regime, which aimed at obliterating the Latin origin of Romanian. So, the letter â was replaced by the letter î which was closer graphically to the same Russian letter. The only exception to this rule was made after Ceausescu’s falling-out with the Soviets in the late sixties for the word România and the noun român with its adjectival derivations. Another change regarded the verb “a fi” (to be) where its paradigmatic forms “sunt” were considered to be too Latin and have been changed in “sînt”. The new spelling reform has restored the old pre-war characters and verbal forms and these are incorporated in this new edition of the dictionary.

Around one hundred new entries have been introduced in this edition, most of them biblical proverbs which were prohibited during the communist regime. As this edition is first published electronically, an index has not been considered necessary, given the search facility available on all computers now. Some Romanian characters are not yet supported by the Web. As all Romanian proverbs are in plain characters, the letters T, t with cedilla,which reads as the English group “ts”, and S, s with cedilla,which reads as the English group “sh”, have been rendered in bold. The letter A, a with breve above it, which reads like the sound “i” in “bird” is rendered with a tilde.

I would like to thank my friend and colleague Maria Luisa Alunno who has thoroughly checked the format of this dictionary, Mrs Patricia Bessell who proofread the English proverbs and Justin Ridge from ITS, University of Tasmania, for solving technical problems regarding the alignment of proverbs.

Teodor Flonta
Hobart, February 1995


INTRODUCERE LA PRIMA EDITIE

Proverbele sunt creatii populare a cãror origine, în majoritatea cazurilor, este dificil de stabilit. Stim, totusi, cã unele dintre ele, ca de pildã “Cãteaua de pripã îsi naste cãteii fãrã ochi,” au fost cunoscute de cãtre sumerieni încã acum sase mii de ani si erau folosite de cãtre acestia în scopuri didactice. Referirile pe care le fac proverbele la animalele domestice — mult mai frecvente decât cele la animalele sãlbatice — ar îndritui asertiunea cã nasterea proverbelor este legatã de epoca în care omul, oprindu-se din rãtãcirile sale, s-a stabilit într-un loc si a început sã se ocupe de agriculturã si de cresterea animalelor. Devenit mult sau mai putin sedentar, omul a simtit nevoia de a formula reguli de conduitã aprobate de consensul unanim al comunitãtii sale, dictate de experienta cotidianã, pentru cã atunci începea un raport stabil cu mediul sãu natural si cu un grup social bine definit.

Valorificând succesele si insuccesele lor practice, strãmosii nostri au creat astfel un prim nucleu paremiologic, un vademecum oral de precepte morale si norme giuridice. Pe mãsura evolutiei societãtii si a gândirii, atât experienta cât si capacitatea creativã a omului s-au diversificat, îmbogãtindu-se, si o datã cu ele si proverbele, a cãror formã s-a perfectionat gratie elementelor tipice ale creatiei artistice ca rima, ritmul si diferitele figuri de stil.

Se crede cã îndãrãtul fiecãrui proverb existã un creator anonim dotat cu capacitate de generalizare si intuitie artisticã. El nu ar fi fãcut altceva decât sã-si asume rolul de purtãtor de cuvânt al comunitãtii a cãrei experientã sintetiza, iar comunitatea, la rândul ei, îsi însusea creatia, o perfectiona si îi asigura difuzarea, deci vitalitatea. Aceastã colaborare neprogramatã între expertul formulator si comunitatea sa, care foloseste si perfectioneazã creatia, stã la baza supravietuirii proverbului. Ideea a fost exprimatã strãlucit de cãtre lordul englez John Russell în definitia sinteticã pe care a dat-o proverbului: One man’s wit and all men’s wisdom (Intuitie individualã si întelepciune colectivã), definitie care, la rândul ei, a intrat în familia proverbelor.

Din totdeauna proverbele i-au fascinat pe scriitori si eruditi care, nu numai cã le-au folosit în operele lor, dar le-au si adunat în colectii sistematice. Renasterea, cu setea sa de culturã clasicã, a pus în valoare proverbele, dându-le un loc de prim plan, alãturi de maximele autorilor clasici. Cu publicarea, în 1500, a colectiei Adagiorum Collectanea, Erasmus din Rotterdam se impunea ca precursor al paremiologiei moderne. Aparitia acestei colectii a dat primul impuls unei activitãti frenetice de culegere si studiere a proverbelor în limbile europene moderne. Proverbele au început sã circule cu o usurintã sporitã si întregi colectii au fost traduse dintr-o limbã în alta, ajungând astfel sã fie folosite, în unele cazuri, chiar în predarea limbilor strãine. Astfel, spre sfârsitul secolului al XVI-lea, italianul Giovanni Florio a publicat o colectie de sase mii de proverbe italiene de care se servea în predarea lectiilor de italianã destinate studentilor englezi.

E interesant cã, în timp ce se asistã la o diminuare a folosirii proverbului în secolul trecut, fenomen care continuã si în secolul nostru, publicarea de culegeri de proverbe în toate limbile a luat o mare amploare tocmai în aceste douã secole: proverbele românilor sunt culese si publicate în monumentala lucrare a lui J. Zanne (1895-1912), iar Institutul de limbã finlandezã al Universitãtii din Helsinki finalizeazã, încã înainte de 1930, culegerea si clasificarea unui numãr record de circa 1.425.000 de proverbe, pentru a nu da decât aceste douã exemple.

Astãzi opera paremiologilor se concentreazã tot mai mult în directia recuperãrii proverbelor dialectale si a stabilirii de relatii între proverbele nationale si cele strãine. În aceastã a doua categorie se înscrie si prezentul dictionar care selectioneazã proverbe engleze si românesti, echivalente din punct de vedere conceptual. Dat fiind cã majoritatea proverbelor au izvorât din experienta umanã comunã a popoarelor si au circulat în traducere de la o limbã la alta, difuzându-se în zone caracterizate de culturi analoage, multe din ele au corespondentã si în plan lexical. Acest aspect dublu al echivalentei (conceptuale si lexicale) este, dupã pãrerea noastrã, de mare ajutor tuturor celor ce se intereseazã de studiul si aprofundarea unei limbi strãine; mai ales cã, datoritã structurii lor condensate (modelul ideal nedepãsind 6-7 cuvinte) si valentelor lor poetice, memorizarea proverbelor este usoarã si plãcutã.

Proverbele revin astãzi tot mai frecvent în uz în mass-media. Adeseori sunt citate în întregime sau, cu mare dezinvolturã, prelucrate si adaptate mesajului pe care autorul intentioneazã sã-l transmitã. Acest fenomen al prelucrãrii si particularizãrii este, fãrã îndoialã, o dovadã a vitalitãtii proverbului si a capacitãtii sale de adaptare la timpuri si uzuri noi care obligã, cum e si firesc, la o bunã cunoastere a proverbului original. La aceasta trebuie sã se adauge, ca o componentã neschimbatã de timp, valoarea culturalã intrinsecã a proverbului care reflectã mentalitatea, gândirea poporului care l-a creat. Cunoasterea proverbului, pentru functia sa comunicativã specificã lumii moderne, e subliniatã de renumitul paremiolog american W. Mieder, care în lucrarea sa World Encyclopedia of Proverbs, Prentice Hall, 1986, noteazã: “It is a known fact that interpreters at the United Nations prepare themselves for their extremely sensitive job by learning proverbs of the foreign languages, since politicians often argue or attempt to convince their opponents by use of a native proverb.”

În dictionarul per care-l publicãm au fost introduse proverbe engleze si echivalentele lor românesti, asa cum au fost gãsite în bibliografia de specialitate. Pentru a pãstra integritatea si culoarea originalã s-a evitat traducerea lor dintr-o limbã în cealaltã. Acolo unde proverbele au corespondentã si din punct de vedere lexical, adicã unde proverbul românesc pare o traducere literalã a proverbului englez, fenomenul se explicã prin experienta comunã a omului din cele douã tãri sau prin trecerea proverbului, în decursul vremii, dintr-o limbã în alta prin acte culturale si filiere greu de identificat.

În alcãtuirea dictionarului s-au dat mai multe proverbe corespondente românesti pentru acelasi proverb englez, acolo unde acestea au fost gãsite. Fiind variante ale aceleasi idei, am încercat sã le ordonãm dupã criteriul frecventei în uz si al modernitãtii lor. Variantele engleze au fost inserate în text precedate de particula Var., iar proverbele engleze care sunt similare, dar pentru care nu s-au gãsit corespondente românesti, sunt precedate de particula Sim. Trimiterile la proverbele engleze având concept asemãnãtor sunt marcate de nota Vezi. Aceste indicatii, împreunã cu indicele final, permit o utilizare simplã si rapidã a lucrãrii

Teodor Flonta
Lupoaia, martie 1992

CUVINTE DE RECUNOSTINTÃ

Desi ultimii ani ai activitãtii mele au fost dedicati proverbelor engleze si ale ansamblului limbilor romanice, printr-un joc al întâmplãrii acest dictionar este primul încredintat tiparului. Mã simt îndatorat multor persoane, care, direct sau indirect, m-au ajutat în eforturile mele de cercetare. Nu voi reusi sã le amintesc pe toate aici, dar gratitudinea mea se îndreaptã cãtre fiecare dintre ele.

În primul rând doresc sã multumesc conducerii Universitãtii din Tasmania care mi-a aprobat anul de studii necesar definitivãrii cercetãrilor în domeniul proverbelor începute cu ani în urmã si colegei mele, Dr. Maria Flutsch, sefa Departamentului de limbi moderne, pentru ajutorul dat în procurarea instrumentelor de lucru care mi-au sporit cu mult eficienta. Datorez un semn de recunostintã doamnei Patricia Bessell, secretara Sectiei de italianã, pentru citirea si controlul proverbelor engleze.

Sunt îndatorat prietenului meu, Paul Budimir, care si-a asumat neinvidiabila sarcinã de a citi manuscrisul si de a mã ajuta sã-l pregãtesc în timp record pentru publicare. Fãrã sprijinul si afectiunea nemãrginitã a familiei Prof. Marga si Gheorghe Rogojan din Bucuresti, care mi-au asigurat conditii impecabile de lucru, publicarea acestui dictionar ar fi fost, fãrã îndoialã, întârziatã în timp. Gratitudine profundã verisorilor mei, Norca si Ionel Flonta, care au reusit sã-mi facã sederea la Lupoaia extrem de plãcutã si lipsitã de griji cotidiene.

Sunt, de asemenea, recunoscãtor fiilor mei, Francesco si Stefano, pentru îngãduinta doveditã în timpul vacantei de familie de la cumpãna anilor 1991-1992, când mã sustrãgeam frecvent programului comun pentru a mã dedica progresului acestei lucrãri. Spre Ariella, sotia si colega mea de catedrã, cu care m-am sfãtuit adeseori, se îndreaptã întreaga mea afectiune.

În sfârsit, o recunostintã tardivã si un gând pios pãrintilor mei, Ana si Pavel Flonta, precum si bunicii Saveta, cãrora le datorez dragostea pentru proverbe de la vârstã fragedã. Amintirii lor dedic aceastã primã carte publicatã în România.

BIBLIOGRAFIE

Anutei, Mihai Dictionar de proverbe român-german, Editura Stiintificã si Enciclopedicã, Bucuresti, 1982

Browning, D. C. Everyman’s Dictionary of Quotations and Proverbs, Octopus Books Limited, London, 1982

Dodu Bãlan, Ion Cartea întelepciunii populare-Proverbe, Editura Minerva, Bucuresti, 1974

Düringsfeld (von), Ida und Otto Freiherrn Sprichwörter der germanischen und romanischen Sprachen vergleichend zusammengestellt, Verlag von Hermann Fries, Leipzig, vol. 1 – 1872, vol. 2 – 1875

Flonta, Teodor Dictionar englez-român de proverbe echivalente / English-Romanian Dictionary of Equivalent Proverbs, Teopa, Bucuresti, 1992

Gheorghe, G. Proverbele românesti si proverbele lumii romanice,Editura Albatros, Bucuresti, 1986

Ghitescu, Micaela Dictionar de proverbe spaniol-portughez-român, Editura Stiintificã si Enciclopedicã, Bucuresti, 1980

Golescu, Iordache Proverbe comentate,editie îngrijitã de Dr. Gh. Paschia, Editura Albatros, Bucuresti, 1973

Gorunescu, Elena Dictionar de proverbe francez-român, Editura Stiintificã si Enciclopedicã, Bucuresti, 1974

Gorunescu, Elena Dictionar de proverbe român-francez, Editura Stiintificã si Enciclopedicã, Bucuresti, 1978

Hazlitt, W. C. English Proverbs and Proverbial Phrases,London, 1882

Hintescu, I. C. Proverbele românilor, Editura Facla, Timisoara, 1985

Lefter, Virgil Dictionar de proverbe englez-român, Editura Stiintificã, Bucuresti, 1974

Lefter, Virgil Dictionar de proverbe român-englez, Editura Stiintificã si Enciclopedicã, Bucuresti, 1978

Mieder, Wolfgang Encyclopedia of World Proverbs, Prentice-Hall Inc., Englewood Cliffs, N.J., 1986

Muntean, G. Proverbe românesti,Editura Minerva, Bucuresti, 1984

Pann, A. Culegere de proverburi sau Povestea vorbii, Editura Minerva, Bucuresti, 1975

Ridout, Ronald e Witting Clifford Eglish Proverbs Explained Pan Books, London, 10th printing, 1983

Simpson, J. A. The Concise Oxford Dictionary of Proverbs,Oxford University Press, Oxford, 1982

Wilson, F. P.The Oxford Dictionary of English Proverbs,3rd edition, Oxford University Press, Oxford, 1982

Zanne, J. A. Proverbele românilor, vol. I-X, Bucuresti, 1895-1912


Copyright © Teodor Flonta 1995
Copyright © electronic copy De Proverbio 1995
ISBN 1 875943 00 5